Evaluator este persoana fizică cu o reputaţie bună, cu studii superioare corespunzătoare, titular al certificatului de calificare al evaluatorului, care posedă o experienţă de muncă suficientă în domeniul evaluării, un înalt nivel profesional şi competenţa necesară pentru desfăşurarea activităţii de evaluare.

               Evaluarea este procesul de determinare a valorii obiectului evaluării la o dată concretă, ţinîndu-se cont de factorii fizici, economici, sociali şi de altă natură, care influenţează asupra valorii.

1) Evaluatorul este în drept:
a) să planifice de sine stătător efectuarea lucrărilor de evaluare conform legislaţiei şi contractului de prestare a serviciilor de evaluare;
b) să determine metodele de evaluare conform standardelor naţionale de evaluare;
c) să aibă acces la documentaţia beneficiarului, necesară pentru efectuarea evaluării, cu excepţia datelor ce constituie secret comercial;
d) să primească de la beneficiar, din alte surse de informaţii, în scris, explicaţiile necesare pentru efectuarea evaluării;
e) să inspecteze obiectul evaluării;
f) să solicite, după caz, administraţiei întreprinderii de evaluare antrenarea în evaluare a altor evaluatori şi specialişti;
g) să fie membru al asociaţiilor obşteşti ale evaluatorilor şi să participe la activitatea acestora;
[Art.21 al.(1), lit.h) abrogată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
i) să conteste acţiunile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale privind evaluarea obiectelor, deciziile organului care a eliberat certificatul de competență în instanţa contenciosului administrativ.
(2) Evaluatorul este în drept să refuze, în condiţiile prevăzute de legislaţie, efectuarea evaluării în cazul în care  beneficiarul:
a) a încălcat clauzele contractului;
b) nu a prezentat actele necesare pentru evaluare sau a prezentat acte care conţin date incomplete sau eronate;
c) nu a asigurat posibilitatea inspectării obiectului evaluării;
d) a intervenit în acţiunile evaluatorului pentru a influenţa asupra rezultatelor evaluării.
(3) În cazul evaluării bunurilor imobile în scopul impozitării, evaluatorul beneficiază de toate drepturile indicate în prezentul articol, cu excepţia celor menţionate la alin.(1) lit.a), b) şi f) şi la alin.(2).
(4) În cazul în care proprietarul bunurilor imobile refuză să asigure accesul evaluatorului la obiectul supus evaluării obligatorii, evaluatorul este în drept să estimeze valoarea obiectului, conducîndu-se de datele cadastrului bunurilor imobile sau de valoarea obiectelor similare.
Evaluatorul este obligat:
a) să efectueze evaluarea în conformitate cu prevederile legislaţiei, cu standardele naţionale de evaluare şi cu contractul de prestare a serviciilor de evaluare;
b) să informeze beneficiarul  despre imposibilitatea efectuării evaluării din cauza producerii şi/sau neînlăturării circumstanţelor menţionate la art.21 alin.(2) şi la art.23 alin.(1) în termen de 3 zile de la data producerii acestor circumstanţe;
c) să efectueze evaluarea în mod conştiincios: să identifice şi să determine corect obiectul evaluării, să stabilească scopul evaluării şi presupusa aplicare a rezultatelor evaluării, să ia în considerare toţi factorii esenţiali ce influenţează asupra valorii estimative, să întocmească un raport de evaluare obiectiv şi argumentat;
d) să asigure confidenţialitatea informaţiilor furnizate de beneficiar, conform legislaţiei.
 

               Este o activitate desfăşurată de întreprinderile de evaluare, care constă în estimarea valorii de piaţă sau a altei valori a obiectului evaluării.

              Întreprinderea de evaluare poate fi o persoană juridică sau fizică, înregistrată în Republica Moldova, în modul stabilit, în calitate de întreprindere, indiferent de tipul de proprietate şi  forma juridică  de organizare.

               Certificatul de competență este documentul eliberat de către organismele de cerificare acreditate în modul stabilit de legislație pentru activitatea de certificare a specialiștilor în domeniul evaluării, prin care se confirmă că titularul acestuia posedă cunoştinţele și abilitățile necesare pentru desfăşurarea activităţii de evaluare.

              Raportul de evaluare este actul întocmit de evaluator, pe hîrtie sau pe suport electronic, la finele procesului de determinare a valorii obiectului evaluării.

               Valoarea de piață este suma estimată pentru care un obiect al evaluării poate fi schimbat, la data evaluării, între un cumpărător hotărît să cumpere şi un vînzător hotărît să vîndă, după un marketing adecvat, într-o tranzacţie liberă, în care fiecare parte va acţiona competent, cu prudenţa necesară şi neconstrîns.

               Tipul valorii estimate este categoria valorii estimate, stabilită în conformitate cu scopul evaluării.

               Evaluarea masivă este procesul de evaluare a unui grup de bunuri imobile cu caracteristici similare, la o dată concretă, cu aplicarea procedurilor standard de evaluare şi a analizei statistice.

                Evaluarea individuală este procesul de estimare a valorii unui obiect concret al evaluării, la o dată concretă, ţinîndu-se cont de toţi factorii care influenţează asupra valorii.

                Evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală este un proces de estimare a utilităţii rezultatelor activităţii intelectuale, exprimate în echivalentul valoric al caracteristicilor tehnice, de consum, economice şi de altă natură ale obiectelor de proprietate intelectuală.

Evaluării se supun următoarele  obiecte:
a) bunurile mobile, bunurile imobile şi drepturile asupra lor;
b) activele nemateriale – drepturile asupra obiectelor proprietăţii industriale, drepturile de autor, drepturile asupra resurselor naturale etc.;
c) întreprinderile în calitate de complexe patrimoniale;
d) afacerea (businessul);
e) valorile mobiliare, obligaţiile debitoare şi creditoare;
f) lucrările şi serviciile, informaţia;
g) alte obiecte.
Tipurile de evaluare:
(1) Evaluarea poate fi benevolă şi/sau obligatorie.
(2) Evaluarea benevolă este efectuată din iniţiativa beneficiarului.  
(3) Evaluarea obligatorie se efectuează în cazurile stabilite de prezenta lege, precum şi din iniţiativa autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Acestei evaluări sînt supuse obiectele evaluării, indiferent de tipul de proprietate asupra lor.  
(4) Evaluarea obligatorie se efectuează în cazul:
a) privatizării sau altui mod de înstrăinare a obiectelor evaluării (sechestru, inclusiv în urma insolvabilităţii proprietarului obiectului etc.);
b) transmiterii dreptului de folosinţă asupra obiectelor proprietate publică a statului sau dării în arendă a acestora;
c) transmiterii obiectelor evaluării în administrare fiduciară;
d) exproprierii obiectelor evaluării pentru cauză de utilitate publică;
e) impozitării bunurilor şi încasării forţate a impozitelor;
f) reorganizării şi lichidării întreprinderilor de stat, municipale, precum şi a întreprinderilor insolvabile, indiferent de tipul de proprietate;
g) apariţiei litigiului patrimonial în legătură cu hotărîrea instanţei de judecată, solicitării instanţei de judecată, inclusiv în cazul examinării dosarelor privind cuantumul prejudiciilor cauzate proprietarilor în urma acţiunilor ilicite şi a concurenţei neloiale;
h) depunerii în gaj a obiectelor proprietate publică a statului sau proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;
i) transmiterii obiectelor evaluării în calitate de contribuţie în capitalul social al întreprinderilor;
j) utilizării obiectelor de proprietate intelectuală create din contul mijloacelor bugetare şi introduse în circuitul economic de către agenţii economici, indiferent de tipul lor de proprietate;
k) introducerii obiectelor de proprietate intelectuală în circuitul economic al întreprinderilor cu tip de proprietate preponderent de stat;
l) solicitării organului care efectuează înregistrarea persoanei juridice;
m) modificării legislaţiei;
n) altor situaţii.
Metodele de evaluare:
(1) La estimarea valorii obiectelor evaluării se aplică următoarele metode:
a) metoda analizei comparative a vînzărilor, care se bazează pe estimarea valorii obiectului prin compararea lui cu alte obiecte similare, vîndute sau propuse spre vînzare;
b) metoda veniturilor, care se bazează pe estimarea viitoarelor venituri şi cheltuieli, legate de utilizarea obiectului evaluării;
c) metoda cheltuielilor, care se bazează pe estimarea cheltuielilor pentru crearea unui obiect analogic celui de evaluat sau a cheltuielilor pentru înlocuirea obiectului supus evaluării.
(2) Condiţiile şi modul de aplicare a metodelor de evaluare menţionate la alin.(1) sînt stabilite de standardele naţionale de evaluare, aprobate de Guvern.
Cerinţele faţă de raportul de evaluare:
(1) Efectuarea evaluării se finalizează cu întocmirea în mod obligatoriu a raportului de evaluare.
(2) Raportul va conţine opinia clară şi neechivocă a evaluatorului privind valoarea obiectului evaluării.
(3) În raportul de evaluare se indică:
a) data întocmirii raportului;
b) scopul evaluării;
c) numele, prenumele (denumirea) beneficiarului şi datele de identificare ale lui;
d) denumirea întreprinderii de evaluare şi datele de identificare ale ei;
e) descrierea obiectului evaluării şi datele privind proprietarul acestuia (în cazul în care obiectul evaluării  aparţine persoanei juridice, se indică datele de identificare ale acesteia);
f) data la care a fost estimată valoarea;
g) tipul şi definiţia valorii estimate, care explică sensul noţiunii utilizate;
h) lista standardelor, metodelor, datelor iniţiale (cu indicarea sursei de obţinere a lor), utilizate pentru evaluare, precum şi ipotezele evaluatorului, pe care se bazează evaluarea;
i) etapele evaluării şi temeiul determinării valorii recomandate a obiectului evaluării, factorii restrictivi şi domeniul aplicării valorii estimate;
la raport se vor anexa:
j) copia de pe certificatul de competență al evaluatorului care a efectuat evaluarea;
k) copiile de pe actele, utilizate de evaluator, în baza cărora au fost determinate caracteristicile calitative şi cantitative ale obiectului evaluării.
(4) În raportul de evaluare poate fi inclusă şi altă informaţie care, după părerea evaluatorului, a influenţat esenţial asupra valorii obiectului evaluat. Raportul trebuie să fie semnat de evaluator, de conducătorul întreprinderii de evaluare şi legalizat cu ştampila întreprinderii.
(5) Întreprinderea de evaluare păstrează cîte un exemplar al rapoartelor de evaluare timp de 5 ani.

Nu ați găsit răspuns la întrebarea dvs.? Întreabă-ne!